Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Paul către Timotei
traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi
Capitolul 1
- Păstrează depozitul cel bun prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi.
Destinatarii și salutul
Capitolul 1
14 Păstrează depozitul cel bun c prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi.
Note de subsol
c Expresia "depozitul" credinţei este metaforică şi are ca fond practica greacă şi romană a depunerii şi păstrării bunurilor. În mod obişnuit, la depunere se încheia un contract scris prin care depozitarul se obliga să păstreze intact bunul depus şi să-l restituie la termenul stabilit. Legea nu permitea (decât cu clauze specificate în contract) o folosire a bunului încredinţat în interes propriu. Punctul principal al contractului era fidelitatea în păstrarea bunurilor încredinţate. Exista şi o formă neoficială de a depune pe bază de jurământ (depositum sacrum). În acest caz, alterarea bunului încredinţat sau nerestituirea constituia nu numai o trădare a pietăţii şi a încrederii, ba chiar un jurământ fals, un sacrilegiu. Sfântul Paul a primit acest depozit de la Cristos, pe calea Damascului (Gal 1,12-16; Ef 3,1-9; Rom 15,15-16). Spre deosebire de învăţătorii falşi care predică o doctrină personală, rod al propriilor speculaţii, urmărind un profit sau succes, sfântul Paul nu s-a considerat niciodată autorul acestui depozit. El este doar un deţinător provizoriu, păstrătorul credinţei pe care n-o inventează, nici nu o transformă, ci o păstrează şi o transmite intactă. Acest depozit este cuvântul - obiect al credinţei. Deşi are grijă să se adapteze psihologiei ascultătorilor iudei şi păgâni, sfântul Paul nu a acceptat niciodată abandonarea vreunui element al credinţei. Timotei, ca discipol al sfântului Paul, a primit acest depozit pe care trebuie să-l păstreze şi să-l încredinţeze cu grijă numai acelora care-l vor putea transmite altora (2Tim 2,2).
|
|
|
|
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro